Accesul la artera radială distală: viitorul intervenției cardiovasculare
Punctul de intrare pentru intervențiile coronariene s-a schimbat de-a lungul deceniilor, de la artera femurală la artera radială la artera radială distală. Accesul radius distal, folosit pentru prima dată pentru
În 2017, încă nu a fost recomandat de ghiduri, arătând o rată de succes mai mare și mai puține complicații decât alte părți. Deci ar putea fi viitorul intervenției cardiovasculare.
În ultimii câțiva ani, s-au produs multe schimbări în tratamentul bolilor cardiace ischemice; una dintre aceste modificări este calea de acces arterial atât pentru angiografia coronariană, cât și pentru intervențiile coronariene percutanate.
Accesul s-a schimbat de la abord transfemoral la abord transradial (TRA), deoarece are mai puține complicații hemoragice,
scăderea ratei mortalității spitalicești, mai puține complicații la locul de acces și este rentabilă în comparație cu abordarea transfemurală. În 2015, ghidurile Societății Europene de Cardiologie pentru managementul sindromului coronarian acut au oferit clasa I recomandarea de a utiliza TRA ca metodă preferată de acces pentru orice intervenție coronariană percutanată, indiferent de prezentarea clinică.
Cu toate acestea, utilizarea TRA nu este lipsită de limitări; multe complicații au fost asociate cu TRA din cauza diametrului mic, cum ar fi ocluzia arterei radiale (RAO) (incidența raportată a RAO este foarte variabilă în intervalul de 2 la sută -10 la sută și o meta-analiză a lui Rashid a arătat că incidența RAO în 24 de ore a fost de 7,7 la sută), spasm al arterei radiale, perforație arterială radială, pseudoanevrism al arterei radiale, fistulă arteriovenoasă, sângerare, leziuni ale nervilor și sindrom de durere regională complexă.





